Osificarea articulațiilor genunchiului


Bogdan Dervesteanu Genunchiul si orteza de genunchi Generalitati Anatomia omului este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului uman.

Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor

Compararea asemănărilor şi deosebirilor dintre părţile componente ale organismului uman şi animal a pus bazele anatomiei comparative. Anatomia funcţională este un concept care inlătură simpla memorare a formaţiunilor anatomice din structura corpului uman şi care a pus bazele determinismului cauzal al faptelor de observaţie macro- şi microscopice. Totodată ea osificarea articulațiilor genunchiului analiza legăturii dintre structură şi funcţie.

Terminologia anatomică Primele incercări de exprimare a termenilor anatomici damaret e qafes conturat prin folosirea celor două limbi clasice, greaca şi apoi latina.

Denumirile formaţiunilor anatomice se dădeau in acea perioadă după asemănarea lor cu obiectele din jur. Limba de comunicare internaţională este limba latină.

Osificarea articulațiilor genunchiului

Părţile corpului Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi şi membre. Capul şi gatul alcătuiesc impreună extremitatea cefalică a corpului.

tehnică nouă pentru durerea articulară articulațiile doare după severe

Capul este alcătuit din două părţi: - una craniană, situată superior şi posterior, corespunzătoare neurocraniului sau cutiei craniene - alta, reprezentată de faţă, aşezată anterior şi inferior. Gatul este partea corpului care leagă capul de trunchi. El osificarea articulațiilor genunchiului - o regiune posterioară sau nucală, alcătuită din vertebre, articulaţii şi muşchi - o regiune cervicală anterioară care conţine muşchii, fascii, osul hioid, dar şi organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroidă, etc.

Trunchiul este format din trei părţi suprapuse: torace, abdomen, pelvis. In interiorul lor se găsesc cavităţile viscerale: toracică, abdominală, pelvină. Cavitatea toracică este despărţită de cea abdominală prin muşchiul diafragma. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină, care este inchisă inferior de diafragma pelvină şi de diafragma urogenitală.

articulația genunchiului și boala cum și cum se poate trata artrita umărului

Pereţii trunchiului sunt formaţi din elemente somatice: oase, articulaţii, muşchi, fascii, vase, nervi. Peretele posterior al toracelui şi abdomenului formează spatele. Anterior şi lateral se află pereţii anterolaterali ai toracelui şi abdomenului. Peretele anterior al toracelui conţine glanda mamară.

Membrele Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. Partea liberă a membrelor superioare este formată din: braţ, antebraţ şi mană. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. Partea liberă a membrelor inferioare este alcătuită din trei părţi: coapsă, gambă şi picior. Partea somatică a corpului cuprinde totalitatea formaţiunilor anatomice, cu excepţia viscerelor.

Viscerele sunt organele interne ale corpului. Organismul ca un tot unitar Organismul uman este un sistem biologic deschis, alcătuit din subsisteme.

Este alcătuit din celule, ţesuturi, organe, aparate şi sisteme. Trăsătura dominantă a organismului, ca sistem biologic, dar şi a părţilor sale componente o constituie unitatea indisolubilă dintre structură şi funcţie.

Organele nu funcţionează izolat in organism, ci in strasnă corelaţie. Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principaă comună, deşi structura lor morfologică este diferită. Ele sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi denumirea lor. De exemplu: - Aparatul locomotor, alcătuit din oase, articulaţii şi muşchi, cu funcţiile principale de susţinere a corpului şi de locomoţie - Aparatul digestiv, cu funcţie principală de digestie - Aparatul cardiovascular, cu funcţie principală osificarea articulațiilor genunchiului transport a sangelui şi a limfei Sistemele sunt unităţi morfologice şi funcţionale alcătuite din organe care au aceeaşi structură, sunt formate din acelaşi ţesut.

De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos. Axe, planuri, poziţii segmentare Omul — corpul omenesc, se studiază in poziţia anatomică: in ortastatism, cu privirea orizontală şi palmele orientate anterior in supinaţie. Prin corpul omenesc se pot duce 3 axe, care se intretaie in unghi drept şi care corespund celor trei dimensiuni ale spaţiului - axul longitudinal sau al lungimii - axul sagital sau osificarea articulațiilor genunchiului grosimii - axul lateral sau al lăţimii Axul longitudinal are doi poli: superior cranial şi interior caudal Axul sagital are doi poli: anterior ventral şi posterior dorsal Axul lateral are doi poli: drept şi stang.

Prin cate două din aceste axe se poate duce cate un plan 1. Planul sagital principal mediosagital trece prin axul longitudinal şi divide corpul omenesc in două jumătăţi asemănătoare: dreaptă şi stangă.

geluri pentru entorse tablete pentru durere în articulațiile picioarelor

Toate planurile paralele cu el se numesc sagitale. Planul frontal trece prin axul longitudinal şi prin cel transversal. Imparte corpul in două porţiuni neasemănătoare: dorsală şi ventrală. Planul orizontal transversal trece prin axul sagital si prin transversal.

„Boala articulaţiilor” ia amploare în rândul tinerilor. Află cum să o eviţi!

Imparte corpul in două porţiuni: superioară şi inferioară. Funcţiile oaselor, clasificarea oaselor. Conformaţia exterioară a oaselor.

Structura oaselor. Periostul şi funcţiile acestuia Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie. Ansamblul lor constituie scheletul. La om, oasele sunt situate in interiorul păţilor moi cărora le servesc drept sprijin. Uneori ele formează cavităţi pentru adăpostirea unor organe.

pastile pentru durerile de spate carne și dureri articulare

Ele servesc ca inserţii musculare şi in acest caz devin parghii acţionate de grupe musculare. Funcţiile oaselor 1. Oasele formează axul central al corpului.

deteriorarea articulațiilor cu glanda tiroidă boli ale articulației umărului și cotului

Determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale segmente. Servesc ca sprijin pentru intregul osificarea articulațiilor genunchiului şi pentru părţile moi. Alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe.

Servesc ca element de inserţie pentru muşchi. Constituie rezerva calcică a organismului. Clasificarea oaselor Unui os i se descriu 3 dimensiuni: lungimea, lăţimea şi grosimea. După dimensiunile lor, oasele se clasifică in: lungi, plane şi scurte. Forma unor oase este insă neregulată şi pentru aceasta se utilizează alte criterii de clasificare: caractere arhitecturale sau situaţia lor in organism.

In acest fel se adaugă incă trei categorii de oase: pneumatice, sesamoide şi suturale. Oasele lungi.

  1. Durere în oase și articulații ale mâinilor
  2. Condromatoza sinoviala
  3. Tratament Condromatoza sinoviala este o afectiune in care se dezvolta corpi de cartilaj in membrana sinoviala a articulatiilor, burselor sau tecii tendoanelor ca rezultat al metaplaziei tesutului conjunctiv subsinovial.
  4. Marirea de volum a genunchiului: Aceasta poate fi de cauza intra-articulara, atunci cand se acumuleaza o cantitate excesiva de lichid in cavitatea articulara, sau de cauza extraarticulara.
  5. Durerea articulară îndepărtează

La acestea, lungimea depăşeşte lăţimea şi grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize. Se găsesc la nivelul membrelor.

Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor

Ele indeplinesc rolul de parghii de viteză in diferite mişcări. Oasele plane. Lungimea şi lăţimea sunt aproape egale, dar depăşesc grosimea. Sunt oase turtite şi prezintă de studiat două feţe, slăbiciune și durere în articulația umărului şi unghiuri. Ele au două roluri: servesc la formarea cavităţilor de protecţie sau dau inserţie unui număr mare de muşchi.

Fiziopatologia articulatiei genunchiului – privire de sinteza

Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale. Au formă aproape cubică. Se găsesc in acele regiuni coloană, carp, tars unde este necesară o mare soliditate şi unde există mişcări foarte variatedar de amplitudine mică. Oasele pneumatice sunt oase neregulate care conţin in interiorul lor cavităţi pline cu aer maxila.

Oasele sesamoide se dezvoltă in vecinătatea unor articulaţii sau in tendoanele unor muşchi rotula. Oasele suturale se dezvoltă din puncte de osificare speciale la nivelul suturilor sau la nivelul fasciculelor.

De ce trosnesc genunchii?

Structura oaselor Substanţa osoasă este albicioasă, de consistenţă dură-lemnoasă. Ea se prezintă sub două aspecte: compactă şi spongioasă. Conformaţia interioară a unui os lung, apare clar pe o secţiune longitudinală.

condroitină cu farmacos glucosamină falsă articulație din istoricul medical al tibiei

Corpul osului este format dintr-un cilindru de substanţă compactă, străbătut in tot lungul său de un canal central, numit cavitate medulară. In cavitatea medulară se află măduvă osoasă.

Extremităţile sau epifizele sunt formate dintr-o pătură subţire de substanţă osoasă compactă la periferie, care imbracă o masă de substanţă spongioasă. La bătrani substanţa spongioasă a extremităţilor se resoarbe parţial, iar cavitatea medulară a diafizei se extinde pană la acest nivel.

Articulația genunchiului și tratamentul complet pentru cartilajul articular și lichidul sinovial

Articulaţiile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele osificarea articulațiilor genunchiului unesc intre ele. Aceste elemente sunt reprezentate de formaţiuni conjunctive şi muşchi. Fără articulaţii nu ar fi posibilă realizarea funcţiei statice şi dinamice a oaselor, deci deplasarea şi activităţile organismului. Clasificarea articulaţiilor In funcţie de acest factor, la care se adaugă formaţiunile de legătură şi modul de dezvoltare, articulaţiile au fost impărţite in trei grupe: · articulaţii fibroase sau sinartroze, fixe; · articulaţii cartilaginoase sau amfiartroze, semimobile; · articulaţii sinoviale sau diartroze, mobile.

Articulaţiile fibroase Sunt articulaţii in care oasele sunt strans legate intre ele prin ţesut fibros dens. Aceste articulaţii nu permit mişcări sau dacă acestea există sunt foarte reduse. Articulaţiile cartilaginoase Ele au un grad de mobilitate, dar un grad mare de elasticitate, care permite amortizarea şocurilor.