Tipuri de leziuni la gleznă. Leziunile gleznei | Ottobock RO

Cauza cea mai frecventă o reprezintă rotația internă a piciorului inversii. Luxațiile pot fi, de asemenea, rezultatul unei eversii o rotație externă a piciorului și uneori cele două leziuni pot coincide. Ligamentul cel mai predispus la o inversie este talofibularul anterior, urmat de calcaneo-peroneal și apoi de către talofibularul posterior. Pe când eversiunile sunt mai des rezultatul unei leziuni ale ligamentul deltoid.

Tumefacția apare de obicei imediat, iar durerea poate fi foarte intensă. Mișcările sunt sever limitate din cauza tumefierii umflăturiiȋn timp ce stabilitatea gleznei poate fi, deasemenea compromisă.

Dacă zona din jurul gleznei este tumefiată remarcabil, se face o radiografie pentru a elimina suspiciunea unei fracturi. O ecografie efectuată la câteva zile după rănire poate ajuta la evidențierea deformărilor și a leziunilor ligamentare. Reabilitarea care urmează după leziunile traumatice acute este esențială pentru ameliorarea durerii, restaurarea stabilității articulației pentru funcționarea sa dinamică.

Este, de asemenea, important ca pacientul să continue un program de întreținere după ce reabilitarea este completă, pentru a evita reapariția problemei. Pacienții prezintă de obicei durere, urmare a unei luxații sau după o cădere ori săritură.

Accidentele de motocicletă sau mașină sunt de asemenea responsabile de aceste răni. Cursul normal de tratament implică imobilizarea piciorului cu un ghips pentru aproximativ 30 de zile, timp ȋn care atrofia musculară ȋn picior va fi evidentă.

Şi de aceasta dată, radiografiile sunt extrem de importante pentru diagnostic. Din momentul ȋn care terapeutul a verificat consolidarea fracturii și juxtapunerea corectă a capetelor osoase, reabilitarea poate începe. Programul de reabilitare va debuta cu o încărcare foarte ușoară și va progresa constant până când nu vor mai fi necesare cârjele. Ȋnainte ca reabilitarea pe teren să poată începe, pacientul trebuie să aibă o gamă largă de mișcări, fluiditate, propriocepție și o forță musculară bună ȋn membrul inferior.

Dacă au fost folosite tehnici de osteosinteză, programul de reabilitare nu se schimbă semnificativ, totuși exercițiile cu rezistență pot începe mai devreme, reducând durata totală a procesului. Aceste leziuni vor necesita, ȋn mod normal, imobilizarea articulației cu ajutorul unui ghips sau proteze, timp de de zile.

După această perioadă, glezna va fi extrem de rigidă pe toate planurile flexie-extensie și inversie-eversieiar hipotrofia musculară va fi evidentă. Dacă ai suferit de acest tip de leziune și vii la noi pentru reabilitare, este foarte important să aduci radiografiile zonei cu tine, ȋn special cele făcute după ce ghipsul a fost scos.

Fractura care implică cel puțin două maleole și partea posterioară a tibiei este definită ca o fractura tri-maleolară. Probabil ai suferit o traumă ȋn urma unui accident de mașină, un traumatism cauzat în timpul unei activități sportive sau a unei căderi accidentale. În funcție de diferitele tipuri de fractură, există diverse tratamente chirurgicale la care să fii supus.

Aceste filme radiografice îl informează pe medicul tău dacă oasele tale maleolare sunt sau nu aliniate — dacă nu sunt, reabilitarea cu succes devine imposibilă.

Reabilitarea acestor tipuri de leziuni poate necesita o perioadă lungă de timp. Strategii fizice și farmacologice vor fi folosite pentru reducerea durerii și a tumefacției, iar, ȋn plus, drenajul limfatic manual este deseori necesar. Mai tarziu, pe parcursul terapiei, exerciții proprioceptive vor fi introduse ȋn paralel cu încărcarea progresivă pentru a ajuta la întărirea mușchilor din jurul gleznei.

Reabilitarea acvatică hidrokinetoterapia este foarte eficientă când avem de-a face cu astfel de leziuni, deoarece îi permite pacientului să-și recapete mersul cu o încărcare minimă. Aceste răni pot perturba în mod special viața pacientului, din cauza imobilizării piciorului. Încercam să ne ajutăm pacienții să realizeze mișcările de bază necesare pentru a reveni la viața normală ajutându-i să conducă, să meargă fără cârje și eventual să revină la sport sau la activitățile lor obișnuite.

Pacienții de obicei atleții profesioniști raportează numeroase luxații de gleznă, durere persistentă, limitarea mișcărilor și tumefacție. Varus-valgus și testul sertar pot avea rezultate favorabile ȋn aceste cazuri. Radiografiile nu sunt suficient de precise pentru a fi folosite.

Leziuni , afectiuni la glezna si picior - Ina Medical Sport

RMN-ul ofera o mai bună vizualizare atât a fracturilor osteocondrale, cât și ȋn cazul oricărei tipuri de leziuni la gleznă a fragmentelor osoase. Tratamentele pentru aceste afecțiuni variază ȋn funcție de gravitatea lor. Atât timp cât nu este o leziune de gradul 4 una care să includă fragmente dislocate, care pot fi remediate doar chirurgical un tratament bazat pe o reabilitare conservativă poate începe. Stresul repetitiv la sportivi sau simpla îmbătrânire ȋn cazul persoanelor inactive pot duce la variații ȋn structura acestui tendon.

Acest lucru poate duce la rupturi parțiale sau chiar complete ale tendonului. Aceste afecțiuni de multe ori rezultă din tendinita cronică nerecunoscută sau greșit înțeleasă. Ea afectează mai ales alergătorii, fotbaliștii și jucătorii de tenis. Se crede că ar fi rezultatul unei contracții bruște. Atleții afirmă deseori că au avut senzația primirii unei lovituri din partea adversarului. Ruptura generează o deteriorare funcționala imediată, împiedicând orice fel de mișcare.

Cel mai frecvent mecanism de producere a entorselor de gleznă este cel de inversiune glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în interior. Caracteristici: ligamentul talo-fibular anterior este cel mai frecvent afectat și stă la originea unor eventuale sechele — durere cronică sau instabilitate cronică; leziunile sunt de la simple elongații până la rupturi complete, cu afectarea mai multor ligamente și leziuni asociate capsulare, tendinoase sau osteocondralecare dictează gravitatea și prognosticul entorsei de gleznă. Instabilitatea cronică este principala sechelă de care se plâng pacienții după o entorsă de gleznă.

Diagnosticul se bazeză ȋn principal pe prezentarea clinică: uneori exista un gol evident la locul rupturii. Diagnosticul suspectat este de obicei confirmat de o ecografie care arată clar întreruperea fibrelor tendonului și care ne permite să distingem între rupturile parțiale și cele totale. În aceste cazuri, întotdeauna este necesară invervenția chirurgicală.

interventii chirurgicale

Recuperarea este de lunga durată. După o anumită perioadă de imobilizare post¬-chirugicală, ȋncarcarea tendonului se face progesiv, mersul complet fiind recuperat ȋn câteva luni.

Ea poate surveni atât prin mecanisme directe cât și indirecte. Un exemplu clasic de trauma directă îl reprezintă o lovitură directă laterală sau medială ȋn jumatatea piciorului, lucru care de obicei rămâne neobservat sau subestimat de către pacient.

• Informatii generale despre entorse O entorsa este o intindere sau rupere a ligamentelor - benzile dure de tesut fibros care leaga doua oase in articulatii.
• Radiografiile articulației genunchiului
• Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă.
• Blocaj în tratamentul articulației umărului
• Terapia Cauze Ligamentele de la nivelul articulației gleznei se pot întinde excesiv și chiar se pot rupe din cauza răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță din exterior.
• Легче было бы умирать.
• И отдаваясь тревоге, она осознала, насколько нужны ей Жанна и Алиенора.

Traumele indirecte includ căderi sau blocarea piciorului gol ȋn locuri incomode. Simptomele sunt caracterizate de o durere intensă, localizată ȋn jumătatea piciorului, care apoi devine exagerbată de-a lungul liniei tipuri de leziuni la gleznă Lisfranc ȋn timpul compresiunii. De obicei, pacienților care suferă de acest tip de leziune, însa care nu prezintă instabiltate, li se pune o proteza timp de săptămâni, timp ȋn care încep să apară semne de remisie.

Fizioterapia este utilizată pentru a reduce durerea și inflamația.

Leziunile articulației gleznei

Un program de reabiltare este elaborat pentru a ajuta la întărirea mușchilor gleznei și pentru a îmbunătăți poziția cavității de-a lungul arcului plantar. Când avem de-a face cu răni instabile, cel mai adesea este necesar un tratament chirurgical, constând într-o suspendare percutanată folosind fire sau șuruburi, urmată de imobilizarea cu o proteză sau un ghips.

Tehnicile de reabilitare ulterioară, după îndepartarea ghipsului, urmează aceleași principii ca ȋn cazul leziunilor stabile.